Cand eram mica, ai mei ma tarau in vizite de familie lungi si plictisitoare. Aveam vreo sapte ani si, ca sa scap de plictiseala, ma refugiam in baile gazdelor si-mi bagam nasul in toate cosmeticele pe care le gaseam: le deschideam, le miroseam, le incercam pe pielea mea. Norocul meu era ca mergeam in vizita la prieteni care aveau rude in Germania si primeau de-acolo cosmetice de tot felul. Eram fascinata de ambalajele colorate, de mirosuri si de texturi.

In 2005 m-am casatorit si m-am mutat la tara. In 2006 a venit pe lume fetita mea Thea, iar in 2008 l-am nascut pe Lucas. Am remarcat, imediat dupa nastere, ca pielea lui era foarte iritata. Dupa doua-trei luni am aflat si de ce: avea dermatita atopica. Pana a implinit un an l-am dus la mai multi doctori si am incercat – fara nici un succes – tot felul de tratamente. Eram disperata: nu m-a ajutat nimic, nici macar experienta mea profesionala de asistenta medicala.

M-am straduit sa creez un mediu steril in casa, dar cu cat foloseam mai multe produse de igiena din comert, cu atat simptomele deveneau mai acute. Parca intrasem intr-un cerc vicios – piele inflamata, mancarime, macule si multe nopti nedormite.

Am incercat sa identific prin eliminare cauzele care-i declansau puseele de dermatita. Am observat ca atunci cand ii spalam hainele cu detergenti cu chimicale si foloseam balsam de rufe simptomele se inrautateau. Am cautat alternative naturale, dar preturile m-au descurajat: piata bio era la inceput, produsele putine si ingrozitor de scumpe. Pur si simplu nu mi le puteam permite.

Am hotarat sa contactez o producatoare de cosmetice naturale si am rugat-o sa ma ajute cu o reteta pentru un sapun de rufe fara chimicale. Asa a aparut “Nuca fermecata”, primul meu sapun, pe care il gasiti si acum in magazin – reteta nu mai e cea de-atunci, am imbunatatit-o intre timp. Dupa mai multe spalari ale hainelor lui Lucas, ale asternuturilor si ale celorlalte textile cu care venea in contact, starea lui s-a ameliorat vizibil. M-am simtit usurata si am avut pentru prima data impresia ca ma indrept in directia buna.

In tot procesul asta, pasiunea mea din copilarie pentru cosmetice a iesit din nou la lumina. In noptile lungi si linistite de la tara, dupa ce adormeau copiii, stateam sa citesc despre ingrediente si efectele lor. Imi doream sa aflu cat mai mult si cat mai repede ca sa-mi ajut baietelul sa treaca peste neplacerile dermatitei. Asa am ajuns sa fac pentru el al doilea sapun, cu ingrediente naturale: galbenele, catina, morcov. L-am numit “Hidratelo”. A urmat un sapun pentru familie – Blu – si unul fara parfum, natural si sanatos, pentru igiena intima.

Am inceput sa caut un nume pentru noul meu univers. L-am gasit intr-un miez de noapte, in timp ce povesteam pe Yahoo Messenger cu cateva prietene virtuale. I-am spus Luthelo! Nu are legatura cu Luther sau cu Othello, vine de la numele noastre: Lu(cas), The(a) si Lo(redana).

Mi-am deschis imediat un blog si am inceput sa scriu despre noua mea lume. Prietenii au fost curiosi, mi-au cerut sapunuri, le-au incercat si le-au laudat. Reactia lor a fost foarte incurajatoare, asa ca am ajuns curand sa ma gandesc serios sa dezvolt o afacere.

Au trecut cativa ani de atunci, dar pasiunea mea e la fel de vie si de puternica. Imi place la fel de mult sa miros si sa incerc sapunuri si cosmetice, doar ca locul bailor din copilarie a fost luat de targuri magazinele naturiste si supermarketuri.

Din pasiunea asta s-a nascut Luthelo. Cu ajutorul lui am reusit sa ameliorez simptomele dermatitei lui Lucas. El m-a sustinut cand am hotarat sa ies din relatia nesanatoasa cu primul meu sot. Prin el au ajuns la mine alte mamici de copilasi cu dermatita atopica in cautare de sfaturi. Luthelo e mana mea intinsa catre toate campaniile umanitare pe care le sustin.

Luthelo sunt eu! Luthelo suntem noi!