Calea spre succes e presarata cu limite, obstacole si esecuri, dar sa nu uitam si de amintirile din suflet, de motivatiile care indeamna la continuarea drumului! Fail Night te aduce mai aproape de experientele unor oameni care trecand prin esec au descoperit succesul ori echilibrul sau starea de bine, depinde cum vrei sa ii spui!

La Fail Night editia a II-a mi-am impartasit experientele din parcursul profesional si personal alaturi de Ioana Andrievici – negociator si trainer in negociere si Smaranda Balan – antreprenor.

Adaug discursul meu sperand sa va puna putin pe ganduri. Audienta in astfel de locatii este intotdeauna cu locuri limitate si e pacat sa nu ajunga mesajul cat mai departe:

„Dacă privesc în urmă au fost multe situații grele prin care am trecut. Privesc în urmă și-mi vine să le consider astăzi experiențe de viață, deși atunci când le-am trăit – și imediat după – le-am etichetat drept eșecuri:

• Corigența la mate dintr-a noua;
• Faptul că am renunțat la jobul de asistent medical și m-am mutat la țară pentru a-mi clădi o familie, deși satul în care am trăit nu-mi plăcea. Am făcut-o pentru că așa credeam eu atunci că trebuie să facă o femeie: să se sacrifice;
• Dermatita fiului meu și sentimentele de negare, frustare și neputință pe care le simțeam pentru că eram asistent medical și nu reușeam să-l scap de boala asta. Mi-au luat mulți ani să înțeleg că nici cei mai buni dermatologi nu îi pot da de capăt;
• Divorțul cu care s-a încheiat prima căsătorie, din care am plecat cu copiii de mână și un rucsac în spate. Spaima că voi rămâne fără un acoperiș deasupra capului dacă nu-mi gestionez bine energia și veniturile mici. Multele zile în care beam apă de foame și mă întrebam: cum am putut eșua în halul ăsta? De ce nu am și eu o viață tihnită și liniștită și un partener care mă apreciază si mă susține?

Acum le etichetez pe toate drept experiențe, cum spuneam mai devreme. Corigența la mate m-a motivat să mă apuc de învățat, ca să nu trag toata viața pe bani puțini. Dermatita fiului meu m-a mobilizat să găsesc soluții ieftine și sănătoase ca să-i ameliorez starea. Am făcut încet-încet din această nevoie o pasiune, apoi o afacere. Așa s-a născut Luthelo, pe care l-am pornit cu 52 de lei și l-am adus, fără niciun pic de experiență – doar instinctiv – la o cifră de afaceri cu care pot susține un împrumut imobiliar. Luthelo îmi dă posibilitatea să fac ce-mi place și răspunde în același timp nevoii mele sociale, aceea de fi aproape de oameni și a-i ajuta. Eu sunt un antreprenor de fapte bune.

Divorțul? Wow! Perioada aia de singurătate de dupa divorț a fost cea mai bună din viața mea. Grea? DA! Dar a fost timpul meu cu mine să mă gândesc ce-mi doresc și, dacă voi mai avea vreodată un partener, cum îmi doresc să fie, ce accept și ce nu.

Am acceptat să vin la Fail Night, apoi am început să mă gândesc serios: Ok, care sunt totuși eșecurile mele? Ce o să vă spun eu în seara asta? Și mi-am dat seama că, de fapt, eșuez în fiecare zi, deși știu teorie și am citit enorm despre parenting și dezvoltare personală. Eșuez în fiecare zi, deși merg la terapie de aproape cinci ani. Eșuez atunci când:

• îmi reped prietenii și nu sunt prevenitoare cu ei;
• mă enervez și îi inchid soțului meu telefonul în nas;
• nu am răbdare cu copiii și îi ameninț că le rup fundul dacă nu fac nu știu ce;

Eșuez atunci când după o zi lungă în care am făcut o grămadă de lucruri, în loc să mă felicit și să observ că da, sunt obosită, dar wow câte am realizat, încep să mă judec, să mă critic și să mă cert că nu am făcut suficient. Că aș fi putut mai mult și mai bine. Eșuez atunci când mă simt vinovată. Eșuez în fiecare zi în care mă sabotez singură în felul ăsta.

Cea mai importanta conștientizare a mea a fost aceea că eșuez în fiecare zi în care îi dau prea multă putere egoului meu, care se află într-o permanentă luptă cu nevoile sufletului meu. Să vă dau un exemplu: toamna trecută m-am tot gândit cum naiba să fac să-mi iau o mașină nouă. Vroiam un SUV alb, ideal un Lexus! Am hrănit dorința asta o bucată bună de vreme, până mi-am dat seama că mașina aia nu ar spune nimic despre mine, despre ceea ce sunt eu și despre nevoile sufletului meu. Însă Ego-ul… Ooooh! Ar fi avut orgasme cosmice până aș fi condus-o a treia oară, apoi ar fi spus că trebuia să-mi fi luat un Lamborghini verde metalizat.

Nota din timpul discursului: In momentul in care am ridicat mainile in aer, in timpul discursului si vorbeam despre Legea Atractiei si Lexus-ul visurilor mele, a parcat in spatele meu unul :)) Observasera barbatii din audienta :))

Am de dus o luptă grea cu ego-ul meu și eșuez de fiecare dată când îl las să se manifeste. De ce eșuez? Pentru că:

1. Înțeleg că Ego-ul ar face orice ca să primească apreciere și recunoștință. Cu orice preț! Folosește toate mijloacele posibile pentru a le primi. Face asta pentru a simți că există, că este important și pentru că vrea sa se simtă invincibil.
2. Ego-ul nu știe să asculte (se bagă în vorbă când nu este întrebat, impune soluții chiar dacă nu-i sunt cerute, răspunde în locul altora…)
3. Ego-ul se justifică și se apără – în 90% din cazurile in care răspundem defensiv nimeni nu ne-a cerut explicații. În plus, ego-ul crede că vina e întotdeauna a altora, niciodată a lui.
4. Ego-ul nu poate trăi în momentul prezent. Când te gândești la lucrurile care te-au intristat în trecut, sau la visele pe care le ai pentru viitor, nu ești centrat – nu ești în inima ta. Ego-ul încearcă să se simtă important prin ceea ce a fost, sau prin ceea ce va urma să vie: Lexus alb, Lamborghini…
5. Ego-ul se hrănește cu noțiunile de bine și rău. Când ești centrat, nu împarți lucrurile în bine și rău – ești doar conștient că trăiești o experiență. Când ești centrat nu faci judecăți de valoare, doar observi.
6. Ego-ul se compară. Atunci când mă compar cu alții o fac sub influența egoului. Am o mașină din 2001 care mă poate lăsa oricând și Tioc are un Subaru Overnustiucum visiniu și fain -Ego-ul meu vrea și el unul. Sufletul meu se bucură de mașina din 2001, care la aproape 300.000 de kilometri parcurși își face excelent treaba în fiecare zi – în prezent!

Din cauză că ego-ul nu este niciodată satisfăcut, cu cât câștigă importanță cu atât îi e mai frică să nu o piardă și încearcă să obțină și mai multă.

Cred că nicio schimbare nu e posibilă atâta timp cât nu ești conștient de ceea ce vrei să schimbi. Cred că e important să conștientizăm câtă putere i-am cedat ego-ului nostru și că el ne întreține frica de a fi răniți și de a avea eșecuri. Cred că atunci când voi fi pe deplin conștientă de asta voi ajunge să preiau controlul asupra vieții mele și să las marea mea forță interioară – care îmi cunoaște și îmi împlinește nevoile sufletului – să-și reia locul. Așa mă voi feri de eșecuri. Mereu.

Natura nu cunoaște eșecul. Evenimentele dramatice pe care noi oamenii le considerăm negative – inundații, uragane, cutremure, erupții – sunt de fapt fenomene prin care natura se auto-reglează, nu sunt eșecuri ale naturii.

Ce vreau să spun cu asta? Că eșecul nu e un fenomen natural, ci o etichetă artificială, un concept negativ indus social. În ideea asta, cred că cel mai mare eșec al meu e acela că nu m-am eliberat încă de conceptul de eșec. Când mintea mea va înceta să folosească eticheta asta, atunci îmi voi trăi liniștită toate experiențele.

Singura valoare a conceptului de eșec e aceea că ne-a adus împreună în seara asta. Asta e o realizare pentru noi toți. Vă mulțumesc.”

 

Multumiri pentru gazduire: Hug the Plate

si organizatorilor: incubator107 si Casual Bussines

credit foto: incubator107